Un mesaj care mi-a reamintit, încă o dată, rolul unui antrenor

Ieri am primit un mesaj de la o fostă jucătoare pe care am selecționat-o la Echipa Națională U15, pe care am antrenat-o ulterior la U17 și mai târziu la Senioare. Astăzi este jucătoare de bază la Naționala mare.

Mi-a scris că este mândră de mine și că se bucură că i-am fost antrenoare. Mesajul a venit în urma apariției mele în revista 100% SPORT, alături de sora și fratele meu. Mi-a spus că a mers special să cumpere revista după ce a văzut interviul.

Recunosc că m-am bucurat enorm. Mai mult decât atât, mi-a reamintit cât de important este rolul unui antrenor și, mai ales, ce lăsăm în urma noastră. Dincolo de rezultate, este esențial să contribuim la formarea unor oameni mai buni pentru societate, nu doar a unor sportivi.

Meseria de antrenor nu este una ușoară. Să lucrezi cu zeci de copii, să le înțelegi nevoile și să ai grijă să le oferi șansa unui viitor mai bun presupune multă responsabilitate. Nu a fost întotdeauna simplu. Am întâlnit jucători și jucătoare cu care a fost greu de lucrat, fie din cauza comportamentului, fie din cauza influenței familiei. Cu toate acestea, am ales aproape de fiecare dată să caut soluții pentru jucător. Foarte rar am renunțat sau am exclus pe cineva.

Din păcate, există și antrenori care lasă urme negative, iar copiii ajung să abandoneze sportul. Privind la ce se întâmplă în jurul nostru, cred tot mai mult că sportul, respectul și disciplina pot contribui la o lume mai bună.

Dacă sunteți părinți, susțineți-vă copiii să facă sport sau alte activități educative. Vorbiți constant cu ei și fiți aproape de ei.

Dacă sunteți antrenori, încercați să îi înțelegeți. Priviți copiii ca pe niște copii, nu ca pe niște adulți în miniatură. La nivel de juniori, puneți accent pe formare și mai puțin pe rezultatul unui meci. Rezultatele trebuie să vină ca urmare a unui proces sănătos, bazat pe dorința intrinsecă a sportivului. Lăsați-i să se bucure de joc. Nu creați „marionete” ușor de controlat, care mai târziu, lăsate din mână, nu mai știu ce să facă pe teren.

Dacă sunteți sportivi, înconjurați-vă de oameni cu valori bune, de la care aveți ce să învățați. Alegeți-vă anturajul cu grijă și aveți încredere în voi. Vor fi mulți oameni care vă vor descuraja și nu vor crede în voi, dar voi urmați-vă visul. Restul este doar zgomot.

Sunt multe de spus, pentru că meseria de antrenor nu se termină la fluierul final. Continuă în fiecare copil care merge mai departe cu încredere, cu valori și cu drag de sport. Am învățat multe de la antrenorii mei, atât din handbal, cât și din fotbal: de la unii ce lucruri să fac, de la alții ce să nu fac. În meseria de antrenor există multă rivalitate, dar am învățat că pe teren suntem adversari, iar în afara lui suntem oameni.

Sportul m-a învățat multe, iar meseria de antrenor continuă să mă învețe în fiecare zi. Voi împărtăși aici gânduri, experiențe și lecții care sper să fie de folos. Pentru că adevărata competiție este să devenim oameni mai buni.