Era aproape ora 00:00 urma să împlinesc vârsta de 30 de ani și nu am avut somn pentru că mă gândeam la meciul cu Turcia de la U17. Îmi doream foarte mult o victorie după o perioadă lungă de provocări și incertitudine.
Până la vârsta de 30 de ani mi-am îndeplinit toate obiectivele pe care le-am avut pe plan educațional. Mi-am dorit să-mi finalizez toate studiile și da am reușit, dar din goana de a face multe lucruri, am uitat să sărbătoresc. Acum când mă gândesc, pot să spun că sunt mândră de ce am realizat până la această vârstă și pot să spun că nu am regrete de lucruri pe care nu le-am făcut.
Mi-am dorit mult să ajung antrenoare, să pot să dau mai departe lucrurile învățate și să ajut la dezvoltarea fotbalului feminin în care cred atât de mult. Da, a fost greu și este foarte greu și acum, dar toate aceste lucruri m-au făcut mai puternică.
Ca antrenor lucrezi foarte mult timp sub presiune, încerci să te gândești la fiecare jucător în parte, să-l faci să joace la potențialul lui maxim, să te gândești la staff-ul tău cu care lucrezi și să te asiguri că toată lumea este bine. Am obosit de multe ori după zile cu încărcătură mare, dar am avut alături persoane care m-au susținut și m-au ajutat să ies din starea de oboseală mentală. Poate cel mai greu sentiment trăit de mine au fost momentele când jucătoarele cu care am lucrat nu mi-au arătat respectul pe care îl meritam, în rest peste toate am reușit să trec.
Era ziua mea și mi-am petrecut-o departe de familie și mi-a fost greu, dar am avut aproape o echipă care mi-a făcut ziua frumoasă de la prima oră a dimineții când mi-au cântat la ușa camerei ,,La Mulți ani”. Cei care sunteți sportivi vă întrebați antrenorul cum este, cum se simte? Lucrez cu multe jucătoare și le întreb aproape zilnic cum se simt. Și antrenorii sunt oameni, așa că fiți și voi alături de ei așa cum sunt și ei alături de voi. În acea zi am simțit cât de important este să faci parte dintr-o echipă și cum te ajută energia pe care ți-o transmit jucătorii pe care îi antrenezi. În timpul meciului m-am bucurat la fiecare gol și m-am bucurat când jucătoarele mi-au spus că pentru mine au marcat golurile. Ce cadou putea să fie mai frumos decât energia pozitivă din echipă și sentimentul că îți reprezinți țara. Nu a fost o victorie cu Turcia, dar ne-am bucurat la finalul meciului cu Letonia și am sărbătorit terminarea turneului fără înfrângere și așteptam cu nerăbdare meciul dintre Turcia și Letonia.
După fluierul final dintre Turcia și Letonia am sărbătorit împreună cu fetele trimițându-ne mesaje pe grupul de whatsapp, fiecare în stilul ei pentru că noi eram deja acasă.
Nu am mai scris de o perioadă pe blog pentru că am avut nevoie timp ca să îmi propun alte obiective pentru perioada ce urmează, obiective care să mă facă să ajung un antrenor mai bun și un om mai bun.
Ca antrenor am greșit de multe ori, dar am încercat să-mi repar greșeala.. de cele mai multe ori am reușit, este important să învățăm din greșeli și să nu persistăm din greșeala în greșeală.
30, te-am așteptat și sunt mulțumită de ce am realizat și cu siguranță este doar începutul…