Am început returul la echipa de club și am vrut să văd cum reacționează echipa, atunci când nu primește indicații de pe bancă.
Noi ca antrenori avem timp să pregătim fiecare meci și consider că echipa în timpul meciului trebuie să pună în practică ceea ce a lucrat la antrenamente și să respecte cerințele pe care le avem la ședința dinaintea meciului. Un antrenor care vorbește tot timpul, este un antrenor care nu a pregătit bine meciul și încearcă să antreneze echipa în timpul meciului.
Ce lucruri pozitive au ieșit din această tăcere:
- echipa a comunicat mult mai bine;
- am auzit mai multe încurajări;
- au învățat să se ajute mai mult în teren;
- și-au respectat mult mai bine sarcinile primite.
Cu siguranță trebuie să fie un echilibru și este nevoie ca un antrenor să fie activ pe bancă. Să aprecieze reușitele și să reacționeze când echipa face greșeli.
Mi-a rămas în minte un moment din meci când o jucătoare se uita la mine și nu înțelegea de ce nu spun nimic. După meci mi-a spus că aștepta să-i spun ceva și că îi place mai mult atunci când vorbesc. Dar i-am spus că ele trebuie să vorbească între ele, să nu aștepte mereu ajutorul de pe margine și să comunice mult mai bine între ele.
La pauza meciului am vorbit despre jocul din prima repriză și cum putem să facem o a doua mai bună. Punctele pe care le ating la fiecare pauză sunt din punct de vedere tactic ofensiv/defensiv, tranziţii, dar și observații la fazele fixe. Pe lângă analiza echipei, sunt momente când vorbesc individual cu jucătoarele pentru a elimina greșelile de poziţionare, dar și greşelile tehnice. Aici mă refer în zona 1 de teren, acolo unde se văd cel mai repede greșelile, dar şi lipsa de concentrare la finalizare.
Pauza este un moment bun pentru a face o primă analiză și a găsi soluții. Este important să ne oprim puțin și să analizăm echipa, să vedem dacă jucătorii pun în practică ceea ce am pregătit înainte de meci și să dăm indicațiile corecte pentru îmbunătățirea jocului.